Ionel Mihaiu, membru fondator al Partidului ARC: QUO VADIS, ROMÂNIA?

Privim astăzi spre harta unei țări care pare să-și fi pierdut busola în propria-i casă. România, grădina Maicii Domnului, așa cum ne place să o numim în momente de răgaz spiritual, a devenit teatrul unui management defectuos, unde lipsa de viziune a celor care ne conduc ne împinge, încet dar sigur, spre prăpastia irelevanței economice și a deznădejdii sociale.

Unde ne sunt pilonii societății?

Golda Meir, „Doamna de Fier” a Israelului, Prim-ministru în perioada 1969-1974, spunea poporului evreu: „ Dacă vreți să construiți o țară în care se vor întoarce fii și fiicele voastre, dacă vreți să construi o țară în care oamenii vor pleca doar în timpul vacanțelor, dacă vreți să construiți o țară care nu va avea frică pentru viitor, atunci faceți doar doi pași:

1. Echivalați corupția cu trădarea de tară, iar oficialii corupți cu trădătorii până la a șaptea generaţie.

2. Faceți trei profesii cele mai bine plătite și cele mai respectate: profesia de militar, profesor și medic.

Și cel mai important – munciți, munciți și munciți pentru că nimeni în afară de voi nu vă va proteja, nimeni în afară de voi nu vă va hrăni și doar voi aveți nevoie de tara voastră, nimeni altcineva.” Ea credea că, pentru a construi o națiune măreață, un stat trebuie să aibă grijă de trei piloni fundamentali: militarii, profesorii și medicii și că dacă aceștia sunt respectați, națiunea va fi apărată, educată și sănătoasă.

În România anului 2026, realitatea este o oglindă deformată a acestui ideal:

• Militarii, garanții suveranității, sunt adesea uitați în hățișuri birocratice, cu dotări învechite, pensii de serviciu transformate în subiect de dezbatere populistă, supuși metodelor kominterniste de oprobiu public fiind „înfierați cu mânie proletară” că sunt o povară pe bugetul statului (același buget care plătește sinecuri generoase unor personaje politice care nu au nicio contribuție relevanta la bunul mers al societății).

• Profesorii, arhitecții viitorului, sunt umiliți de salarii care abia acoperă subzistența, forțați să modeleze minți într-un sistem care pare să prefere obediența în locul spiritului critic.

• Medicii, salvatorii de vieți, se izbesc de un sistem sanitar corupt și subfinanțat, cu personal insuficient numeric, asfixiat de sarcini si documente aberante pe care trebuie sa le întocmească (in detrimentului actului medical) pentru ”a da bine” in statistici si cu dotări tehnice necorespunzătoare, care determina cadrele medicale sa aleagă, de multe ori, calea exilului pentru a-și putea exercita profesia cu demnitate.

Povara pe umerii celor mulți

În timp ce corupția este tolerată la nivel înalt, devenind aproape o normă de protocol, românul de rând este strivit sub greutatea supra-taxării. Munca este penalizată, inițiativa privată este sugrumată, iar resursele noastre vitale — energia care ar trebui să alimenteze industria națională — sunt transferate peste hotare în detrimentul propriei economii. Suntem exportatori de materie primă și inteligență, dar importatori de produse finite și decizii luate în alte capitale.

Managementul eșecului

Nu ne lipsește potențialul, ne lipsește competența. Factorii decidenți par prinși într-un joc de scaune muzicale, unde singura viziune este următoarea rundă de alegeri, nu următoarea generație. Managementul defectuos a transformat oportunitățile uriașe ale fondurilor europene în exerciții de imagine, în timp ce infrastructura rămâne un vis pe hârtie.

Încotro ne îndreptăm când coloana vertebrală a țării este lăsată să se încovoaie sub povara incompetenței? Nu putem construi un viitor pe fundația unei corupții generalizate și a lipsei de respect față de cei care formează spiritul și trupul acestei națiuni.

Este timpul să înțelegem că tăcerea noastră este hrana celor care ne vând viitorul pe bucăți. Este timpul să cerem socoteală, să prețuim valoarea și să ne recuperăm demnitatea de a fi stăpâni în propria țară.

Treziți-vă, români!

Trimiteți corupții în fața justiției și politrucii habarniști la groapa de gunoi a istoriei!